… sau despre subtila schimbare a ordinii universale…
De cand n-am mai scris, ne-am facut 3. Totul a fost simplu si natural la inceput, in primele 9 luni de magie pura, fara alte neplaceri decat imposibilitatea de a-mi mai lega sireturile, apetitul nelimitat pentru ciocolata si ceva dureri timide de spate in ultimele doua saptamani. Apoi, totul a devenit haotic, necontrolat, agitat, desi din perspectiva altor proaspeti parinti, suntem incredibil de norocosi. Viata a inceput sa curga muult mai incet, cu dispozitii schimbatoare din 5 in 5 minute. Zilele trec intr-un ritm total diferit: rapid si vesel atunci cand toate merg bine, chinuitor si exasperant in zilele dificile, cu rasturnari de situatii, atitudini si sperante de la un moment la altul.
Suntem mai obositi decat am fost vreodata, asa cum niciun job n-a reusit sa ne faca. Credeam ca aveam rezistenta la stress, dar un gogosar de cateva saptamani urland cateva ore ne stoarce de energie si incredere mai rau decat orice sef irascibil si irational. Apreciem altfel secundele si minutele de liniste in care apucam sa mancam sau sa facem un dus in tihna, iar seara cadem lati cel tarziu la 11.00, ceea ce nu reuseam cu niciun chip inainte. Ma lupt (doar eu de data aceasta) cu senzatia ca ne-am amanetat vietile pentru urmatorii 20 de ani si mi se pare o eternitate pana ce vor trece macar primii doi.
In rest, ne jucam pana la epuizare 
