Cu toata tehnologia noua, cu toate cele perfect sincronizate, in real time, virtual conectati la o avalansa de updates, in ce masura mai reusim sa filtram esentialul de galagia fara sens si utilitate? Tehnologia desigur ne permite sa facem multe, sa fim creativi, sa inventam si sa ras-inventam, sa ne expunem si sa ne detaliem fara margini. E o joaca superba de copii mici si mari, fara oprelisti, intr-un univers imponderabil in care toate sunt posibile.
Rar insa ne oprim sa ne intrebam cat din toate care sunt la un click distanta au rost. Desigur, putem orice, literalmente, dar de ce ai face multe dintre lucruri? Arbitrul ratiunii fluiera in gol de atatea ori cand, extaziati de multitudinea de optiuni, nu ne mai intrebam cat din ce asimilam pe nerasuflate ne e util. Cat timp s-ar elibera daca, din infinitele surse de amuzament online, am extrage portionat entertainmentul care ne completeaza si ne desavarseste pe interior, cat timp ar fi de citit o carte, copt souffle-uri, de invatat sanscrita… whatever makes you click 
Pe termen lung (dar cat de rar ne mai gandim la orizonturi de 5-7 ani) putem fi mai castigati, asa, deconectati de la focusul atent si total in clipa prezenta, ca indivizi sau corporatii… E ceea ce pierdem usor, printre degete, pe nevazute: perspectiva, si teama mi-e ca nu ne mai facem timp sa o cautam. Iar momentele prezente nefiind din cele mai fericite, ci chiar usor sufocate de negativism si masuri aberante cu pretext de criza, perspectiva ne inarmeaza cu optimismul, detasarea si elanul necesar pentru a nu ne scufunda in grijile de moment, oricat de sufocante ar parea ele.
Suntem vinovati de asta la orice nivel: nu doar personal ci si colectiv: corporatii care se pierd in elanuri, solutii si carpeli provizorii, planuri hei-rupiste care nu se auto-sustin dar arata bine pe hartie. Lectia invatata dar ne-asumata. Cei care votam si nu ne asumam esecul, dand vina pe cei care nu ies la vot… Cei care ne risipim inteligenta, resursele si energia pe cauze deja pierdute, sau pe trenduri cool… Tehnologia ne permite orice, dat cat sens ar avea sa-mi fac cont pe Twitter si sa mobilizez PR Managerul sa-mi bage pe Facebook updates despre asfalt dublu stratificat numai ca sa-si umple rapoartele de activitati si sa excelam in cat suntem de ocupati…?
Nu mai bine si mai util ne intrebam fiecare ce putem face individual, pentru sinele de acasa si de la serviciu, ca sa aducem un impact pozitiv, dar cu rezultate tangibile? Fie ca incercam sa fim o idee mai productivi, in ciuda frustrarilor, sau sa profitam de timp si sa invatam mai multe, din cele care ne vor folosi din plin peste cativa ani (o limba straina in plus n-a facut rau nimanui), fie ca ne mai aerisim cu o tura prin parc , o expozitie si-un picnic cu prietenii, sunt multe alegeri care apar cand iti revendici timpul pentru sine, din orele de browsing fara tinta.
